''Circul nopţii'' de Erin Morgenstern

vineri, august 01, 2014 2 Comments A+ a-

Descriere

       ''Circul soseşte fără veste. Fără înştiinţări, fără afişe lipite pe stâlpi sau panouri. E pur şi simplu acolo unde ieri nu era nimic.
       Sub cupola corturilor nocturne, în dungi albe şi negre, te aşteaptă însă o experienţă cu totul unică, o sărbătoare a simţurilor - poţi să te pierzi într-un labirint de nori, să rătăceşti prin meandrele unei grădini luxuriante construite din gheaţă, să priveşti uimit la contorsionista tatuată care se strecoară într-o minusculă cutie de sticlă şi să te îmbeţi cu miresmele de caramel şi scorţişoară ce adie ameţitor prin aer.
Bine aţi venit în Le Cirque des Reves! 
       Însă în spatele norilor de fum şi al oglinzilor, se derulează o competiţie crâncenă - un duel între doi tineri magicieni, Celia şi Marco - antrenaţi încă din copilărie să concureze într-un ''joc'' implacabil de către maeştrii lor misterioşi. Necunoscută celor doi, aceasta este însă o confruntare din care doar unul dintre ei va reuşi să iasă învingător, iar circul este scena pe care se desfăşoară o bătălie cumplită a imaginaţiei şi voinţei.
       Dar când o dragoste profundă, pasionată şi magică se înfiripă între cei doi protagonişti, bătrânii lor maeştri trebuie să intervină, iar consecinţele vor fi periculoase pentru toţi cei implicaţi.
       O poveste seducătoare, plină de aventură, magie şi poezie, un basm cuceritor pentru cititorii de toate vârstele.''

Părerea mea

       Cartea aceasta nu poate fi altfel decât magică. Circul, personajele, atmosfera sunt minunat creionate de imaginaţia şi talentul lui Erin. Iubesc tot la această carte. E cartea mea preferată. Şi ştiam că aşa va fi de dinainte de a o citi. Poate sună ciudat, dar aşa e. Aveam o presimţire că o să fie o carte grozavă de când am atins-o pentru prima dată. Probabil nu aş fi citit-o dacă nu aş fi câştigat-o pe blogul Mythical Books.
       Totuşi, nu-mi vine să cred că mi-a plăcut ţinând cont că eu nu mă prea dau în vânt după chestii de-astea sentimentale. Nu se pune aceentul pe dragostea dintre cei doi protagonişti, e mult mai mult decât atât. E o carte atât de complexă; un amalgam de sentimente.
       În timp ce citeam, de fapt, după ce citeam, pentru că nu ascult muzică în timp ce citesc, am ascultat cel mai mult In love şi In my heart. Cred că se potrivesc atât de bine cu povestea.

       Eşti prins în lumea circului încă de la primele pagini. Simţi şi trăieşti totul alături de personaje. Eşti cuprins de magie la fiecare cuvânt citit. Mirosurile de scorţişoară şi de caramel te învăluie în permanenţă. Parcă sunt în jurul tău. Magie la fiecare pas, este ceaa ce caracterizează circul. Albul, negrul şi griul în oferă circului un aer misterios. Totul e atât de frumos, astfel încât visezi cu ochii deschişi. Dar pare mai mult decât un vis. Îl vezi, îl simţi, pare atât de veridic.
Aş vrea ca circul să existe în realitate.

       Circul nopţii mi-a amintit de acum doi ani când a venit circul pe un câmp în localitate. Chiar dacă nu am fost la circ, la spectacol, am fost în preajma lui în cele două sau trei zile cât a stat aici. Îmi amintesc prea puţine despre circ, dar o mulţime despre prietenii şi amicii cu care am petrecut acele zile. În prima seară, am zis cu toţii să nu mergem. Şi nu am mers. Am stat afară făcând tot felul de alte chestii. Îi auzeam pe cei de la circ; şi râdeam de cei care au plătit; zicând că ''doar ce noi n-am mai fost la circ''. Am zis să mergem în seara următoare, dar ce să vezi, nu s-a mai ţinut spectacolul din cauza vremii. Aşa că nu am văzut nici o reprezentaţie. [''săracii'' de noi :)) ] Despre circ, îmi amintesc doar o maimuţă sau cimpazeu, pe care nu cred să o fi văzut, dar ştiu că cei care au văzut-o i-au dat pufuleţi, în pofida a tot ce ziceau cei de la circ să nu o hrănească; cortul şi scaunele răsturnate de vânt; biletul pe care a trebuit să-l dau înapoi; un copil al celor de la circ, fată sau băiat, nu-mi amintesc, care era aşa de drăguţ/ă. Râsete şi zâmbete e cam tot ce-mi amintesc de pe atunci. Dar cel mai mult de pe atunci îmi amintesc cât de bine m-am simţit alături de prieteni.

       Nu ai cum să nu te îndrăgoşteşti de personaje şi de circ. Eu m-am îndrăgostit de ele, de aproape fiecare în parte. Au fost unele care nu că le-am urât, dar nici nu mi-au plăcut la început, dar apoi la sfârşit mi-au plăcut toate. M-am îndrăgostit de Marco, Widget şi de Bailey. Sunt aşa drăguţi. Celia şi Poppet sunt şi ele drăguţe. Am găsit multe asemănări între caracterul lor şi al meu.

       Cartea asta m-a făcut să vreau să mă îndrăgostesc. Cartea asta m-a făcut să zâmbesc atunci când eram deprimată. Cartea asta m-a ajutat să trec peste un început de depresie. Cartea asta m-a făcut să văd doar partea bună a lucrurilor din viaţa de zi cu zi. Cartea asta m-a schimbat. 

Citate



  • Trebuie să-ţi înţelegi limitele ca să le poţi depăşi.
  • Oamenii văd ceea ce doresc să vadă. Şi în cele mai multe cazuri, ceea ce li se spune să vadă.
  • Şăvăie însă, preţ de o clipă, dar ştie că se va urî mai târziu dacă nu încearcă măcar, indiferent de ce s-ar putea întâmpla.
  • ...unui copil nu trebuie să-i dictezi cum să aleagă.
  • Cele mai plăcute evenimente sunt întotdeauna cele neaşteptate...

  • O să fie bine, spune ea. Vor fi decizii de luat şi surprize ce te aşteaptă. Viaţa ne poartă în locuri neaşteptate uneori. Viitorul nu e niciodată bătut în cuie, ţine minte asta.

  • Secretele au putere, începe el. Iar acea putere scade dacă sunt împărtăşite, aşa încât e bine ca ele să fie păstrate, chiar bine păstrate. Dacă împărtăşeşti secrete, secretele reale, cele importante, chiar şi numai unei singure persoane, ele se vor modifica. Dacă le scrii, e chiar mai rău, deoarece nimeni nu poate spune câţi ochi le-ar putea vedea notate pe hârtie, oricât de atent ai fi. Aşa încât cel mai bine e să ţii secretele pentru tine atunci când le ai, spre binele lor, dar şi al tău.

  • Îşi vorbesc cu uşurinţă, ca nişte oameni care se cunosc de ani de zile, dar şi cu surescitarea trezită de noi prietenii şi noi poveşti.


- Am petrecut o mare parte din viaţă luptând să mă ţin sub control, spune Celia, rezemându-şi capul de umărul lui. Să mă cunosc pe dinăuntru şi pe dinafară, să ţin totul în perfectă ordine. Pierd asta atunci când sunt cu tine. Ceea ce mă sperie şi...
- Nu vreau să fii speriată, o întrerupe Marco.
- Mă sperie cât de mult îmi place, încheie Celia, întorcându-şi faşa din nou spre el. Cât de ispititor este să mă pierd în tine. Să mă predau. Să te las să mă păzeşti să nu sparg candelabre în loc să-mi port permanent de grijă eu însămi.


  • Încetează să te porţi ca şi cum l-ai iubi pe băiatul ăsta, zice Hector. Eşti mai presus de chestiunile astea lumeşti.

- ...Dar la ce bun să vezi viitorul dacă nu poţi face nimic ca să împiedici ucrurile ca să se petreacă într-un anume fel.
- Nu poţi împiedica lucrurile să se petreacă. Poţi fi doar pregătit pentru cele care se vor petrece.


  • Dacă n-am fost pe de-a-ntregul sinceră cu voi, e numai din pricina faptului că ştiu o mulţime de lucruri pe care voi n-aţi dori să le ştiţi.

  • Cel mai bun lucru pe care îl putem face pe moment este să luăm lucrurile aşa cum vin şi să nu ne facem griji din cauza celor care s-au întâmplat sau a celor ce urmează. De acord?
  • Vechile poveşti sunt povestite, repovestite şi modificate. Fiecare povestitor îşi lasă propria amprentă. Oicare ar fi fost adevărul poveştii, el e îngropat de preferinţe şi înfrumuseţări. Motivele nu contează, importantă e povestea.
  • Cred că dacă priveşti înainte e mai bine decât să te uiţi înapoi.

2 comentarii

Write comentarii
4 august 2014, 19:38 delete

Ai povestit foarte frumos despre carte! Cu siguranță merită citită ! :)

Reply
avatar
Vlad Nicoleta
AUTHOR
5 august 2014, 13:39 delete

Mulţumesc.
Aşa este. :)

Reply
avatar