Cum m-am descurcat la August Read-a-Thon

miercuri, august 13, 2014 4 Comments A+ a-

       Acesta a fost primul meu Read-a-Thon; primul şi ultimul. Am citit toate cele trei cărţi pe care mi le-am propus şi sunt aşa mândră de mine. Nici nu mai ştiu când am făcut ultima dată ceva ce mi-am propus pentru o întreagă săptămână. Cred că niciodată.
       De ce am zis că e ultimul astfel de maraton la care particip? Pentru că, pentru mine, a fost foarte obositor să citesc atât. Bine, nu doar cititul în sine, ci şi multele altele lucruri pe care le fac zilnic. Aşa că o să revin la cititul de cel mult 2-3 ore pe zi, nu 6-7 sau mai mult. Citind atât, într-un timp atât de scurt nu am prea fost atentă la detalii, şi nu îmi amintesc mare lucru. Chiar dacă au trecut doar câteva zile de atunci. Şi s-au luat şi părinţii de mine, mult mai mult decât de obicei că de ce tot citesc atât şi alte chestii de genul. 
       Am citit luni, marţi şi miercuri - Piramida roşie - 539 pagini; joi - Şcoala fricoşilor - 283 pagini; vineri, sâmbătă şi duminică - Enigma Otiliei - 480 pagini. În total 1302 pagini.
Am citit atât de mult. ^.^
Şi acum să zic câte ceva despre fiecare.

Piramida roşie

       O carte foarte interesantă. Egipt, zei, piramide, faraoni etc. Ce poate fi mai fain de-atât?! Mie îmi place foarte mult mitologia egipteană. Şi cartea aceasta mi-a arătat câte lucruri ştiu şi câte lucruri nu ştiu. De pe la primile pagini, mi-au apărut în minte zeci de imagini din zecile de filme, documentare, desene pe care le-am văzut pe acestă temă. A fost un pic obositor. Trebuia să iau mici pauze şi să nu mă gândesc la nimic ca să-mi revin. Se citeşte foarte uşor. Şi mi-a părut puţin rău, pentru că nu prea mi-am putut folosi imaginaţia, pentru că ştiam cum arătau majoritatea zeilor. Şi tot din aceeşi cauză mi-a fost greu să mi-i imaginez oameni. Şi în timp ce citeam, erau descrişi anumiţi zei, locuri, şi eu îmi ziceam, ''bine, dar ăla nu era aşa, nu făcea aia şi-aialaltă'' pentru ca peste câteva paragrafe să scrie ceea ce eu mă gândeam. Cât de tare e asta. :))
       Cartea e scrisă sub forma unor înregistrări. Şi e narată din perspectiva lui Sadie şi a lui Carter. Personajele principale. Două capitole fiecare. Comentarii amuzante în timpul înregistrărilor. Discuţii şi situaţii foarte comice. Am râs o grămadă în timp ce citeam.
       Şi dacă nu vă pasionează Egiptul/mitologia cartea asta o să vă schimbe părerea. Şi chiar dacă nu ştii nimic, înveţi o grămadă de lucruri noi.

       Şi să vă zic de Anubis. Cine e Anubis? Anubis e zeul egiptean al vieţii de apoi; cu cap de şacal. Şi ce poate fi mai perfect decât un zeu de vreo 5000 de ani, care arată şi se comportă ca un adolescent de 16; brunet, cu ochi căprui, se îmbracă în negru şi umblă prin cimitire?! <3

       Ce nu mi-a plăcut la carte e un singur lucru. Şi nu e ceva legat de carte sau de autor. Atâtea greşeli nu am văzut în nici o altă carte pe care am citit-o. Parcă cartea nu a fost deloc recitită de cineva ca să verifice corectitudinea. Diacritice unde nu trebuiau, şi lipsa lor atunci când era nevoie, spaţiu lăsat între semnul de la sfârţitul propoziţiei şi ultimul cuvânt, şi altele. Uneori au fost şi până la trei geşeli pe pagină. Nu e cine ştie ce acum că sunt nişte geşeli, dar totuşi, imediat le observi, şi pur şi simplu te enervează.

Dacă nu aţi înţeles ce-am vrut să zic în atâtea cuvine, zic mai simplu: citiţi cartea asta, merită.
Eu abia aştept să citesc şi celelate două volume. Şi aş vrea să citesc şi seria Percy Jackson.

  • Ai nevoie de putere şi de curaj ca să recunoşti adevărul.
    Anubis <3
  • Corectitudine nu e când toată lumea primeşte acelaşi lucru, a spus tata. Corectitudine e când toată lumea primeşte ceea ce are nevoie. Iar singura cale de a obţine ceea ce ai nevoie e să te descurci singur.
  • Când cineva îţi spune ''Îţi interzic'', ăsta-i un semn bun că e ceva ce merită să faci.
  • Ca de obicei, oamenii de astăzi au înţeles totul pe dos. Negrul e culoarea pământului bun, aşa cum e solul Nilului. Poţi creşte plante hrănitoare în pământul negru. Mâncarea e bună. Prin urmare, negrul e bun. Roşul e culoarea nisipului din deşert. Nimic nu creşte în deşert. Prin urmare, roşul e rău.

Şcoala fricoşilor

       O lectură foarte uşoară. Am terminat-o în mai puţin de 6 ore. Cu pauze de făcut altceva. M-a cam plictisit. Am intuit sfârşitul şi mă găndeam că aşa se va întâmpla. A fost foarte previzibilă. Nu o să citesc şi celelate volume.
  • Este un lucru trist că puţini pot găsi curaj la fel de uşor, pe cât se lasă cuprinşi de spaimă.
  • Dacă o folosiţi cum trebuie, imaginaţia vă poate pregăti pentru greutăţile vieţii.
M-aş duce şi eu la şcoala fricoşilor ca să scap de frica asta stupidă de fântâni.

Enigma Otiliei

Se pare că Otilia nu are o enigmă, ci Otilia este o enigmă
       Încep prin a spune că habar n-am dacă mi-a plăcut sau nu.
       M-au enervat foarte mult familia Tulea. Toţi membrii ei. Ce fel de oameni îs ăia. Aşa idioţi şi... îmi vine să-i înjur şi să mă iau de ei. Eu sunt foarte clamă, şi foarte greu mă enervez în halul ăsta. Ce fel de om să fii să vrei ca cineva să moară, şi să-i produci chiar tu moartea; şi să-i furi şi banii?! Ce fel de oameni sunt ăia care se gândesc doar la bani?! Nu pot să înţeleg. Astfel de oameni mă fac să urăsc oamenii.
       Finalul cărţii a schimbat părerea mea faţă de carte. Chiar dacă voiam finalul fericit, subconştientul meu nu cred că a vrut asta. Dacă era aşa nu-mi plăcea cartea, dar nefiind cum mă aşteptam nu ştiu ce să cred despre ea.
       Nu pot să înţeleg mentalitatea oamenilor de acum un secol. Adică, căsătoria e toltul pentru ei sau cum?! De fapt căsătoria şi banii, că se căsătoreau după zestre şi nu după ce ar trebui de fapt să convieţuieşti cu cineva. Multe asemănări cu oamenii din zilele noastre. Şi acum se căsătoresc unele tinere [''picipoance''] cu de-ăia de 100 de ani doar pentru bani. Şi oameni avari şi alte chestii...
       Îmi place stilul lui Călinescu, în unele pasaje mi-a amintit puţin de Eliade, care e unul din scriitorii mei preferaţii. O să mai citesc şi altele de la el.
       Chiar trebuia să scrie de atâtea ori cuvântul prăjituri?! Adică, eu încerc să nu mai mănânc dulciuri şi citesc despre prăjituri. Şi nu am mâncat până acum. Vreau o prăjitură cât de mică. Ba, nu vreau! [niu.]
       Şi tot nu mi-am dat seama dacă mi-a plăcut sau nu. ce enigmă.

  • Tinerii vor să fie liberi.
  • ''Voi căuta să fiu bun cu toată lumea şi modest, şi să-mi fac o educaţie de om. Voi fi ambiţios, nu orgolios.''
  • - E bine să fii bogat, dar e bine să fii şi sărac. Fiecare stare cu avantajele ei. Azi, dacă ai bani, nu ştii ce să faci cu ei. La bănci nu sunt siguri, acasă te pradă hoţii, să-i chetuieşti te îmbolnăveşti, să nu-i cheltuieşti, la ce-i mai ai?
  • Superficialitatea e o boală naţională, de aceea nu progresăm.
  • Unul care ţine în chip exagerat la un câine este epuizat sufleteşte, şi scoate cuţitul la tată-său.
  • Lumea vorbeşte, dar ce, trebuie să te iei după lume?
  • Trebuie să mă deosebesc, neapărat, prin ceva.


4 comentarii

Write comentarii
Pufuleț
AUTHOR
13 august 2014, 13:43 delete

Felicitari, da cred ca data viitoare voi prelungi acest maraton, de la o saptamana la mai multe, sau chiar o luna, va fi mult mai bine asa.
Te tuc!
Ps: am un concurs pe blog!

Reply
avatar
Vlad Nicoleta
AUTHOR
13 august 2014, 16:00 delete

Mersi. :)
Chiar şi-aşa. Nu cred că voi mai participa. M-am simţit presată să citesc şi să le termin. E mult mai ok să citesc cât vreau.

Reply
avatar
alisadancu
AUTHOR
14 august 2014, 21:10 delete

Waw, felicitări, ai citit foarte mult pentru o săptămână. Poate o să încerc și eu cândva un astfel de maraton, deși cred că aș întâmplina problema ta: aș fi stresată că trebuie să le termin și nu m-aș mai bucura de lectura în sine.
Cât despre Enigma Otiliei... e una din cărțile mele preferate. Mi-a plăcut realismul acestei cărți și faptul că descrie foarte bine anumite evenimente cum ar fi bătălia pentru avere (așa cum ai spus și tu). Mi-a plăcut de Felix, singurul personaj moral din carte, care a reușit să supraviețuiască într-o lume imorală.

Reply
avatar
Vlad Nicoleta
AUTHOR
15 august 2014, 17:10 delete

Mulţumesc, Alisa!! :*
Ar trebui să încerci, doar că nu e că nu te bucuri de lectură; dacă cartea e una interesantă, cu acţiune bună şi personaje pe care să le îndrăgeşti. Am simţit oarecum ca la cărţile pentru şcoală pe care trebuia să le termin la timp, şi eu niciodată n-am făcut asta. :))
Poate că îmi plăcea la fel de mult ca şi ţie, dacă o citeam acum un an. M-am mai schimbat puţin de atunci, şi încerc să văd doar lucrurile frumoase din orice.
Îmi place modul în care l-ai descris pe Felix. :D

Reply
avatar