Să nu-ţi fie ciudă dacă pierzi!

marți, august 05, 2014 2 Comments A+ a-

       Ieri a plouat torenţial, a bătut vântul foarte puternic. Ce vreme. Copacii erau să se rupă de la cât s-au îndoit din cauza vijeliei. Prin alte părţi, tot prin zonă, s-au rupt şi stâlpii de electricitate. Şi cum ploua, eu, mama, tata şi frate-miu am început să jucăm cărţi. Şeptică românească. Pentru că pe vreamea asta nu prea aveai ce să faci decât să stai în casă şi să scoţi toate chestiile de prin prize, să citeşti sau să dormi sau să faci orice vrei tu. Şi am jucat pe perechi: eu cu tata, şi frate-miu cu mama. Mi-am cam ieşit din mână, că nu am mai jucat de mult în echipă; doar singură. Am cam uitat şi semnele. Nu-i bai, le învăţ eu, iar, cândva. Mă şi durea puţin capul. Şi din cauza asta primele câteva ture am cam pierdut. Adică ne băgau slugi, pentru ca tura următoare să ne scoatem. Apoi mi-am revenit, nu mă mai durea nici capul, şi am început să tot câştigăm. Pentru că puteam să ţin mai bine evidenţa cărţilor care ieşeau, care cum şi ce a dat şi care ce are. Frate-miu îmi zicea că de unde ştiu eu ce are el, şi mă acuza cum că m-aş uita la el în cărţi. Nu e nevoie de asta, ci doar să mă uit în ochii lui, pentru că se citeşte tot. Şi din tonul vocii ştii dacă cineva minte. Le-am dat nu-ştiu-câte slugi şi doi câini. [câne-câne-câne-cânepă - doar prietenii ştiu :)) ] O dată s-au scos din cauza mea, pentru că am vrut să joc la cacealma din prima mână cu doar două prinsori. Tot atât a avut şi mama. Asta e. Nu mai fac prostia asta niciodată. Poate o s-o fac, când joc singură.
sursă foto: google.ro

       Şi cum îi tot băteam, frate-miu a început să devină uşor agresiv, nervos şi să lovească orice de prin jurul său. Tata îi tot zicea să se calmeze. Apoi a început să plângă de ciudă că tot pierdeau. [Dacă nu se ştie juca. :)) ] Tata i-a zis că de ce tot plânge şi se smiorcăie, că doar joacă de plăcere. Nu şi-a pierdut casa, maşina sau sute de mii de lei/euro. Şi că cu atitudinea asta, sigur nu o să câştige. Şi acum, mă gândesc eu, merită să faci atâta caz şi să te enervezi, pentru că ai pierdut. Răspunsul, e clar nu. Unii câştigă, alţii pierd. Nu trebuie să-ţi fie ciudă, sub nici o formă. Singurele momente în care eu plâng de ciudă, de nervi, sunt atunci când nu pot face ceva. Lovesc orice, strâng din dinţi, mă enervez. Dar reuşesc să fac lucrul respectiv. Aici cred că e ceva constructiv. Nu o să plâng dacă pierd ceva. O să trec peste, cu calm. Pentru că uneori câştigi, alteori pierzi. La fel e şi viaţa, ca un joc de cărţi. Dar nu e vorba de noroc şi nici de cum îţi vin cărţile, ci de cum îţi joci cartea.

2 comentarii

Write comentarii
Pufuleț
AUTHOR
6 august 2014, 18:16 delete

Cam asa reactionez si eu. O mica intrebare, fratele tau e mai mic ca tine, nu?
Te tuc!

Reply
avatar
Vlad Nicoleta
AUTHOR
7 august 2014, 19:11 delete

Da, cu doi ani jumate'.

Reply
avatar