''Girl behind glass'' de Abby Wilder

marți, ianuarie 06, 2015 0 Comments A+ a-

         Iniţial n-am vrut să scriu nimic despre această carte, cu toate că mi-a plăcut. Am terminat-o anul trecut [cum sună asta :)], nu mai ştiu exact când, după Crăciun, oricum. Nu vreau ca blogul ăsta să se transforme în blog de cărţi, aş vrea să fie încă personal.. Dar, cum am încercat să încep să citesc vreo 3-4 cărţi de vreo săptămână, şi gândul mi-e tot la cartea asta, zic să scriu câteva cuvinte despre cum mi s-a părut. Mă bântuie fantoma unei recenzii nefăcute; sigur asta e. :)) Dar nici asta nu e neapărat o recenzie.
sursă foto: amazon.com
         Eu nu prea citesc cărţi YA, am citit vreo 5-6 până acum, cred. Mi se par toate la fel, sau cel puţin ideile. Multe clişee şi puţine lucruri interesante şi noi. După cum spuneam, doar îmi par, deci poate oricine să mă contrazică. În genul ăsta de cărţi se ştie de la început care cu care rămâne, care moare, care trăieşte. Tocmai am citat-o pe profesoara de română, în alt context. :\ M-am săturat de cărţile cu vampiri, chiar dacă n-am citit nici una pănă acum. Puteţi să-mi ziceţi nişte cărţi faine, pe care oricum n-o să încerc să le citesc, dar totuşi...

        Dar, să revin la Girl behind glass. O am de ceva timp în format e-book, de când am găsit-o pe amazon la cărţi gratis; numai cărţi faine pe-acolo... Dar am mai avut câteva încercări de a o citi şi după câteva rânduri ziceam ''nu-i timpul acum, altădată''. Şi în ajun de Crăciun am vrut să citesc ceva de Crăciun, dar n-am reuşit. Am vrut să intru în starea aia, şi poate că o carte m-ar fi ajutat, dar fără folos. Şi încep să citesc. şi cartea asta e perfectă. pentru mine. Mi s-a părut aşa drăguţă. Şi lumea aia, chiar interesantă, şi dacă mă gândesc eu, s-ar putea întâmpla. Adică, de ce nu? Să se înlocuiască mâncarea cu medicamente, am mai auzit până acum, şi cum sunt unele suplimente/vitamine. Iar, apa potabilă să fie destul de rară. Şi doar bogaţii să-şi permită, iar cei săraci să moară de foame. E destul de posibil...
         Personajele au fost chiar drăguţe. Şi unele mi-au plăcut la început, dar apoi am început să le urăsc, sau invers. Dar cred că în continuare (dacă va avea o continuare) o să-mi placă din nou. Mi-a plăcut că Willow, personajul principal din a cărei perspectivă sunt relatate întâmplările, nu este genul ăla de protagonistă fără frică/cu superputeri căpătate peste noapte/care nu face greşeli etc. Adică, face nişte chestii destul e curajoase, dar nu singură, ci cu ajutor. Relaţiile dintre personaje mi-au plăcut (mai mult datărită stilului autoare). Urăsc să citesc despre dragoste, nu neapărat dragoste, dar chestii de-astea siropoase (îmi vine să vomit de la prea multă afecţiune); dar aici au fost fix cât trebuia. Cât să fie nişte chestii chiar drăguţe. [am o problemă cu cuvântul 'drăguţ' treci peste] Bracken a fost şi el drăguţ la început, apoi s-a schimbat, dar poate e din cauza serului, cum a zis şi el. Şi Luke, total opusul lui Bracken, mai trebuie să zic că e drăguţ?

          Am citit şi Boy in uniform pe site-ul autoarei;  în care este prezentată povestea din perspectiva lui Bracken, pentru o mai bună înţelegere a unor lucruri întâmplate.