de ce e blogul meu public

marți, martie 10, 2015 0 Comments A+ a-

        Mă tot gândeam zilele astea la ce să scriu aici. Să nu fie atât de personal. Să nu fie bucăţi ale sufletului meu. Împrăştiate într-un colţ al internetului unde mai e cineva care citeşte. Mai rar, dar este.
        Mă gândeam şi că mai citesc şi unele persoane pe care le cunosc şi mă cunosc, dar care nu vreau să mă cunoască. Prin scris, mă eliberez de orice. Şi rămân eu. Aşa cum sunt, şi nu cum mă prefac zilnic că aş fi. Şi nu vreau să mă afle. Să-mi ştie cele mai îndepărtate şi întunecate feţe şi laturi.
        Mă mai gândeam şi la faptul că atunci când mi-am făcut acest blog, nu mă gândeam că o să ajungă să fie o parte din mine. Nu e doar o parte, ci sunt eu. Nu ştiu de ce mi-am pus numele la url. Poate că, şi sigur că atunci nu-mi păsa. Acum începe să-mi pese. Şi nu e vorba despre lume în general. Sunt câţiva care încep să conteze pentru mine. Şi asta mă face să mă simt.. ciudat.
        Îmi place să am un loc în care să-mi împărtăşesc opiniile. Şi nu întotdeauna opiniile mele au fost cele mai bune. Ba, sunt, ce naiba. :) Dar o să fie şi persoane care o să aibă opinii diferite de ale mele. Şi atunci ce o să fac? Nu ştiu să mă cert în cuvine. Nu mă pricep la a oferi argumente.
        Încep să am îndoieli. Nu prea mai cred că i'm the best. Cred că mai nimic din ceea ce fac nu e bine. Şi când alţii spun ceva, îmi pare că ar trebui să-i ascult. Dar ce spun ei interferează cu ce zic eu, şi nu mai ştiu ce gândesc. Încep să mă influenţeze toate lucrurile astea.
        Îmi dau seama că nu există păreri bune şi păreri proaste, ci doar păreri. Dar există păreri stupide şi idioate, şi uneori ceea ce-am spus făcea parte din această categorie. Era vorba de spus, în scris e altfel. Dacă o să fie o zi când cineva citeşte ceva de-al meu şi o să folosească asta împotriva mea, de exemplu. Ce o să fac atunci?

Încep să mi se vadă slăbiciunile; de asta mă tem cel mai tare.