simţind. repetitiv.

miercuri, aprilie 15, 2015 0 Comments A+ a-

       Felul cum mă simt zilele astea seamănă cum m-am simţit şi altcândva. Stările în care mă aflu nu au nimic nou. Se repetă. Iar şi iar. Fără vreo regulă sau tipar. Doar se repetă. O stare nu durează suficient cât să o cunosc, aprofundez. Vine şi dispare. Apare şi se duce. Apoi altă stare, şi alta şi tot aşa. Nu mă obişnuiesc suficient cu una, că se transformă în alta. Dar şi pe aceea am avut-o cândva. Cam la fel, asemenea. Într-o altă formă şi un pic diferită.
       Momentan, mă simt.. Niciodată n-am ştiut să explic cum mă simt. Nu le ştiu numele stărilor ăstora. Simt că nu am încredere. Că nu sunt bună de nimic. Că sunt un nimeni. etc.
       Chestia cu încrederea e că niciodată n-am avut încredere. Nici în mine, nici în ceilalţi. În mine aveam probabil încredere. Dar a dispărut. Din cauza tatei, probabil. Orice făceam nu era destul. Trebuia mai bine. Eu mă mulţumeam cu puţinul (şi acum o fac). Nu-mi spunea asta decât uneori. Eu, însă, o simţeam. Şi acum, orice fac, simt că nu e suficient. Cu încrederea în ceilalţi, nu ştiu. Durează până am încredere în cineva. Să fiu eu în preajma lor. De fapt, ce contează ei, că oricum vor pleca cândva din viaţa mea. Şi-n acelaşi timp cu bucăţi din mine, fără să-şi dea seama. Şi atunci eu ce o să fac?
       Chestia e că simt chestii pe care nu vreau să le simt.
Şi simt că nu merit să mi se spună lucruri frumoase despre cum sunt pentru că nici măcar nu mai ştiu cum sunt.

O să treacă şi starea asta. Apoi o să urmeze fericire exagerată ori nebunie.