am uitat frumuseţea nopţii

sâmbătă, mai 16, 2015 0 Comments A+ a-

          Am uitat cât de frumoasă poate fi noaptea. Am redescoperit-o însă de curând.
          Obişnuiam să fiu un liliac al nopţii. Între timp, am renunţat la asta. Nici ziua nu-mi plăcea. Nimic nu-mi mai plăcea, de fapt. De câtva luni am redescoperit frumuseţea zilelor, soarelui, luminii. Iar zilele trecute - frumuseţea nopţii.

noaptea, privită în culori cu al ei întuneric şi a ei profunzime. umbrele diverselor lucruri jucându-se în spatele unor pâlcuri de lumină. aerul rece şi curat al serii.
o noapte fără stele. un negru luminat de stâlpi de iluminat, de unele magazine, de oamenii fără somn. auriu şi portocaliu. înconjurate de negru. înconjurate de umbră.
nimeni pe străzi. nimeni în jur. tu, nu chiar singur. alături de prieteni.
oameni grăbiţi, care la fel ca mine în trecut, se grăbesc să ajungă acasă. uitând să aprecieze noaptea. uitându-i frumuseţea. uitând să privească întunericul şi să vadă dincolo de el. să vadă magia nopţii. magia luminilor din depărtare. magia umbrelor transparente. magia cufundării în Noaptea Întunecată. să simtă cum teama de necunoscut se disipă, fiind înlocuită cu încredere, siguranţă, frumos.
cum noaptea trăirile se amplifică dacă nu sunt exteriorizate. cum ai vrea să ţipi; nu te-aude nimeni. toţi dorm, visează. ori nu mai trăiesc. la fel cum făceam şi eu într-un timp.
noaptea se schimbă. noaptea te schimbă. noaptea schimbă tot.
unele lucruri le poţi vedea cu adevărat doar în timpul nopţii. fix aşa cum sunt.
realizezi cât ai pierdut şi câte ai reaflat. datorită nopţii, întunericului

noaptea e diferită. noaptea e altfel. noaptea e... noapte.
sursă foto: www.mibba.com