''Brida'' de Paulo Coelho

luni, mai 11, 2015 0 Comments A+ a-

Descriere

O poveste emoţionantă despre iubire, mister şi curaj

Brida este o tânără care crede că există o punte între vizibil şi invizibil. În căutările ei, întâlneşte un înţelept care o învaţă să-şi înfrângă temerile şi o femeie care o învaţă să danseze ascultând muzica tainică a lumii. Amândoi văd că ea are un Dar, însă ştiu că acest Dar capătă valoare numai dacă Brida ajunge să-l descopere de una singură.

''În Brida, cel de-al treilea roman al meu, pe care l-am scris imediat după Alchimistul, spun povestea unei tinere femei atrase de vrăjitorie şi de experienţe provenind din tradiţii magice diferite. Explorez multe teme care îmi sunt dragi, cum ar fi Marea Mamă, religiile păgâne şi percepţiile dragostei.''
Paulo Coelho


Părerea mea

          Am citit această carte datorită unei colege. Eram cu ea la librărie zicând că ar vrea să înceapă să citească. Şi tatăl ei a fost foarte uimit când a auzit asta. [Şi A. a început să citească. Ce influenţă am eu asupra prietenilor..] Şi cum în librărie nu erau nici unele din puţinele recomandări pe care i le-am făcut, ne-am uitat vreo oră căutând ceva interesant. Trebuia să aleagă între Divergent, pentru că a văzut filmul, şi Brida pentru că descrierea părea foarte interesantă. Îi zic să dea cu banul. A ieşit Brida. Dar nu a cumpărat-o, a fost chiar mai îndoielnică decât înainte. Îi răspund la întrebare, că după ce o citeşte ea, aş vrea să citesc Brida. Am zis asta deoarece coperta e foarte drăguţă. Şi după multe gândiri şi răzgândiri a ales Brida. Peste ceva timp, vreo săptămână îmi dă cartea, iar ea nu a citit decât vreo 30 de pagini. Chiar de unde începea să fie interesant.. O să o citească după ce o să-i zic cât de mult mi-a plăcut. Sper.

         E prima carte scrisă Paulo Coelho pe care o citesc. Şi nu pot decât să afirm că omul acesta e un geniu. Cum gândeşte. Cum foloseşte cuvintele. Cum îţi stârneşte sentimentele şi cele mai ascunse trăiri. Cum personajele sunt atât de reale. Cum creează o lume atât de magică, de interesantă. Cum universul e atât de frumos.

         Cartea asta am citit-o după ce vreme de vreo trei luni nu am mai citit nimic. A reuşit să mă scoată din starea aceea de nechef pe care o aveam. În care deschideam o carte şi mintea fugea pe te miri unde, şi mă plictiseam după nici două rânduri. Am citit-o într-o perioadă în care eram foarte fericită, şi citind despre lucruri frumoase doar îmi amplifica starea de pozitivitate. Un timp în care nu vreau altceva decât să visez, să mă las purtată de valul magiei şi să mă simt minunat. Citeam în grădină pe pătură, la umbra unui copac, înconjurată de iarbă, sau în curte pe cauciucul fierbinte al unei roţi de tractor, la apusul soarelui când norii deveneau roz. 

         Se pare că despre poveste în sine nu am zis mai nimic. Am spus multe despre sentimentele mele din timpul lecturii. Pentru că această carte despre acest lucru e: despre oameni şi cum sunt aceştia. De la lucrurile mărunte din viaţa de zi cu zi, şi până la cele mai mari mistere ale universului. În care dorinţa de cunoaştere, de dezvoltare personală, de a-ţi găsi drumul sunt prezente la fiecare cuvânt. 
         Există mai multe drumuri pe care le putem urma în viaţă, dar doar unul este cel potrivit pentru fiecare. Găsirea drumului corect se poate realiza în două moduri: prin Tradiţia Lunii sau prin Tradiţia Soarelui. Sunt asemănătoare şi totuşi diferite.

         În această carte m-am regăsit mai mult decât în oricare altă carte citită. Am găsit bucăţi din mine, aproape pe fiecare pagină. Şi la fel cum toate aceste pagini la un loc fac din această carte ceva complex şi uimitor, la fel mă compun şi eu din bucăţile mele. Nu am fost de acord chiar cu tot din carte. Cu unele lucruri sunt împotrivă, iar la altele mă mai gândesc. Totuşi, nu cred că e o carte pentru oricine, mai ales datorită modului în care este prezentat Dumnezeu şi religia credinţa. Aş vrea să o mai recitesc cândva, poate chiar de mai multe ori. Dar mă gândesc, acum, dacă atunci o să-mi mai placă, sau dacă o să mă mai regăsesc, dat fiind toate schimbările la care iau parte zilnic? 
         Nu pun citate pentru că ar însemna să scriu toată cartea. Ce bine că nu a fost a mea, pentru că astfel ar fi fost foarte roz. Trebuie să o am, pentru ca uneori, când o s-o deschid, răsfoind pasaje, să mă gândesc la lucruri pozitive şi să zâmbesc.

*recenzia mea, sau cuvintele astea nu acoperă nici 1% din complexitatea şi frumuseţea cărţii
*abia aştept să citesc oricare altă carte a autorului