''negustorul morţii'' de D.J. MacHale

luni, iunie 22, 2015 0 Comments A+ a-

Descriere

''Îmi plac la nebunie cărţile din seria Pendragon! Chiar şi bunicul meu este fermecat de ele. Cred că sunt mai bune decât seria Harry Potter!''
Monique (un fan)

Bobby Pendragon, un băiat de paisprezece ani, duce o viaţă obişnuită în Stony Brook, Connecticut. Are o familie iubitoare, un cămin călduros, chiar şi un câine drag, Marley. Dar Bobby va înţelege în curând că este cu totul deosebit, în mâinile sale aflându-se soarta lumii. Încet-încet, îşi dă seama că realitatea nu este aşa cum credea el. Ajunge cu unchiul său, Press Tilton, într-o gară abandonată, de unde vor călători împreună într-o altă dimensiune. Proiectat prin timp şi spaţiu, misiunea sa este de a apăra ţinutul Halla de demonul Saint Dane, un răufăcător diabolic care încearcă să distrugă omenirea. Prima sa aventură îl poartă prin Denduron, un teritoriu locuit de fiinţe ciudate, condus de un vrăjitor tiranic şi ameninţat de războaie interne. Ca să se reîntoarcă la familia sa, băiatul va trebui să-şi asume rolul de salvator, pentru că, aşa cum este pe cale să descopere, Denduronul este doar începutul...

Părerea mea

         Am citit cartea aceasta acum vreo trei săptămâni. Şi cum asta a fost acum foarte mult timp nu-mi amintesc chiar aşa de multe. În săptămâna după ce am citit-o nu am avut când să scriu pentru că eram foarte ocupată. În cealaltă eram obosită şi nu aveam pic de energie. Iar în cealaltă săptămână am lenevit. Îmi mai aminteam câte cea, fiindu-mi gândurile tot la carte, sau nu. Astea mi-s scuzele. Dar am una şi mai bună. N-aveam starea necesară de a scrie ceva bine, interesant şi care să-mi şi placă; nu că acum ar fi.

          Am citit cartea în două zile, de fapt, trei. Şi are vreo 500 şi ceva de pagini, format micuţ. În prima zi am citit vreo trei capitole. Era o zi înnorată, poate şi ploua. Era în jur de 5. Habar n-am când am adormit. M-am trezit cu greu dimineaţa la 7. Apoi au trecut două zile până am citit iar. Şi am citit vreo 300 de pagini. Nu mă mai puteam opri din citit. Povestea era mult prea interesantă. Voiam să aflu ce se mai întâmplă şi vream răspunsuri cu privire la tot. În ziua următoare le-am aflat.

          Să-mi adun gândurile. Să încerc să scriu ceva coerent. E mai greu decât pare. Sunt atâtea de spus. Şi nu ştiu de unde să încep. De la început.

           Povestea e scrisă sub forma unor scrisori trimise de Bobby lui Mark. Iar în celălalt plan narativ sunt întâmplările de pe Al doilea Pământ, şi anume a lui Courtney şi ale lui Mark. Al doilea Pământ este planeta noastră. Şi eu sunt destul de curioasă să aflu care e primul. Asta e de aflat din următoarele volume, care sunt în număr de opt. Şi din câte am văzut doar volumul doi este tradus.

          Cartea am cumpărat-o doar cu vreo trei lei. Intrigată fiind de descriere, de copertă şi bineînţeles de preţ; nu aveam ce pierde. Am găsit o comoară; poate că şi exagerez. Totuşi.

          Ar trebui să fie sau este o carte pentru copii. Dar nu mi s-a părut nicidecum aşa. Doar puţin, datorită limbajului simplist, dar atât.

           Tema principală e cea a războaielor interne. Între naţiunile (?) unei planete. Între cei bogaţi şi cei săraţi. ''Milago mureau şi trăiau în mizerie pentru ca aceşti oameni să se poată îmbuiba şi trăi în lux.''


Chiar nu ştiu ce să zic fără să dau detalii prea multe. Zic doar atât: e o carte faină, interesantă, de care mai nimeni nu a auzit şi ar trebui să o citească cât mai mulţi pentru că personajele sunt atât de reale, acţiunea e antrenantă, iar modul în care se călătoreşte dintr-o lume în alta are o magie aparte

Citate (câteva din multe)

  • De fiecare dată când credeam că aveam un oarecare control asupra situaţiei, se întâmpla ceva şi mă trezeam cu covorul tras de sub picioare.
  • [..] puterea poate duc la îngâmfare
  • Oamenilor nu le place să afle că lumea lor drăguţă şi pusă la punct nu este chiar ceea ce-au crezut ei c-ar fi.
  • Cu siguranţă însă, indiferent cât de rea poate fi viaţa cuiva, întotdeauna ea poate deveni mai bună. Toate trec, iar viaţa continuă.
  • Bărbaţii, femeile, chiar şi copiii, cu toţii păreau în mare nevoie de o sală de sport. Cred că asta se întâmplă atunci când nu ai nimic de făcut, în afară de a sta tolănit, a mânca tot felul de bunătăţi şi de a asculta muzică.
  • Vor să lupte pentru că-şi doresc cu disperare o viaţă mai bună.
  • Poate că toate lucrurile se întâmplă dintr-un anumit motiv.
  • Poate că este bine, uneori, să gândeşti ca un leşinat, atâta vreme cât nu acţionezi în consecinţă. 
  • [..] dacă, dacă, dacă. Ori de câte ori te uiţi înapoi şi spui ''dacă'', ştii că ai probleme. Nu există aşa ceva, ''dacă''. Tot ce contează este ceea ce s-a întâmplat în realitate [..]
  • Cea mai bună armă într-o bătălie este surpriza.
  • Dar mai bine să mori luptând decât ca un sclav.
  • Poate că singura cale prin care se puteau schimba era să cureţe masa lună şi să o ia de la început.