din nou acasă

duminică, iulie 19, 2015 0 Comments A+ a-

          Am fost plecată trei zile într-o tabără la Sâmbăta de Sus. Şi alea trei zile trebuiau să fie patru, dar au fost trei jumate; în fine. A fost o tabără în cadrul proiectului despre care am mai scris de câteva ori. Pe lângă elevi de la liceul nostru, au mai fost din Braşov şi Tălmaciu. Cei din Tălmaciu erau în mare parte ţigani, iar cei din Braşov, drogaţi şi fiţoşi. Iar Blajul cică bea şi se droghează, păi cum vine asta? Deci, noi eram de vină pentru ce făceau ăia, nu că am fi fost îngeraşi, dar totuşi.
          Şi cum în această tabără am mers să mai învăţăm câte ceva, a trebuit să ne creăm o firmă de exerciţiu, pe echipe de câte 10. Eu şi echipa din care am făcut parte am fost cei mai tari, fiind singurii care au fost descalificaţi. Motivul a fost unul stupid, evident. Am întrebat dacă puteam scoate logo-ul la imprimantă şi ni s-a spus că da, pe când, cică trebuia desenat de mână. Dacă aveţi nevoie de promovare online, apelaţi la Interprom. :))

          În tabără a fost fain. Iar zona aceea de munte e foarte frumoasă. Şi cum muntele îmi accentuează dorinţa de singurătate, nu am fost prea comunicativă cu restul, fiind foarte des întrebată de ce nu prea vorbesc. Nu cred că am fost o companie prea plăcută. Asta e, data viitoare, dacă o să mai fie.

          Am lipsit doar trei zile şi s-au întâmplat atâtea. S-au făcur mere, pere, corcoduşe, roşii, crastaveţi şi alte fructe şi legume. Pe unele le-am ratat şi am aşteptat să mănânc încă de anul trecut. Nu-i corect. Aşa cum să mai ai chef de plecat?! Şi cel mai important lucru, am aflat ceva ce m-a lăsat fără cuvinte. O fostă colegă s-a măritat şi mai e şi însărcinată în patru luni!! Nu e ca şi cum nu ştiam cum e ea, dar totuşi..

          De trei zile sunt acasă. Am aşteptat să treacă tot acest timp ca să mă reobişnuiesc cu noul loc. Drumul spre casă mi s-a părut atât de diferit, de parcă nu aş mai fi trecut pe-acolo de zeci de ori.
          În ultimul timp nu mai vreau să plec, vreau să fiu doar acasă. Când eram mai mică petreceam chiar mai bine de o lună prin alte părţi. Dar acum parcă mi-e mult mai greu să plec chiar şi o zi. Iar atunci când plec, să mă întorc. A început să-mi placă rutina şi să fac aceleaşi lucruri diferite zi de zi. Când mă reîntorc, totul pare altfel, datorită locurilor şi oamenilor noi care mă schimbă câte puţin. Şi locul meu nu mi se mai pare acelaşi. Trece iar un timp până să mă simt iar în largul meu. Apoi iar plec. Şi tot aşa. Parcă aş vrea să rămân aici pentru totdeauna.
          Şi când mă gândesc că peste doi ani o să merg la facultate. Tot ziceam că vreau în Cluj. În ultimul timp m-am gândit la Sibiu, că e mai aproape. Sibiul mi-e a doua casă, iar Clujul complet necunoscut.
O să las viitorul în pace, până o să devină prezent, şi o să mă bucur de tot ce înseamnă acasă.