Nu ne descurcăm fără mama

luni, august 24, 2015 2 Comments A+ a-

         Miercuri am aflat că tătaia s-a lovit la cap în pădure. Cauza nu se ştie pentru că cei care au fost de faţă încearcă să ascundă adevărul. Iar ca motiv al loviturii: a căzut din căruţă. Ce idiot ar crede asta?! Cel mai probabil cineva a tăiat un copac şi aceasta i-a căzut în cap. Ori nu aveau acte şi alte de-astea de care e nevoie ca să fie tăiate lemne. Nici poliţia nu s-a autosezizat. Şi singura modalitate prin care cei vinovaţi să fie pedepsiţi ar fi ca cineva să facă o plângere.. Trecând peste toate aceste lucruri care mă depăşeşc şi despre care n-ar trebui să scriu pentru că: 1.nu ştiu exact ce a fost şi 2.sunt un copil mic şi prost care ar trebui să-şi vadă de treburile sale.
         Şi e grav cu bunicul. A fost la Dorohoi, apoi trimis la Botoşani, apoi la Iaşi. Cu ambulanţa, având craniul spart, cu creierul mişcat de la loc. Nici doctorii din Botoşani nu şi-au putut explica de ce n-a fost trimis cu elicopterul de la Dorohoi. Mama plânge încă de când a aflat. Vineri seară a plecat spre Moldova. Şi de atunci noi trebuie să ne descurcăm singuri. Şi e al naibii de greu. Doar acum mi-am dat seama despre tot ce face mama pentru noi: mâncare, curăţenie, altele. Iar toată această treabă mi-a revenit mie. Pentru că îs fată. mda.. Sâmbătă am făcut curat. Iar a doua zi era mizerie. Azi am adunat iar de prin casă. Sigur mâine dimineaţă o să fie haos. Aseară am făcut ''mâncare'': cartofi prăjiţi, ochiuri, salam prăjit. Mi-a luat două ore. Am terminat la 11. Apoi m-am uitat şi 10 minute liniştită la Teen Wolf după care m-am pus la somn. Mă durea spatele îngrozitor. Şi acum mă doare. Sunt grele treburile astea casnice. [*mă mai durea şi de la monopoly, jucat pe jos..] Mâine ar cam trebui să spăl haine. Trebuie să caut instrucţiunile de la maşina de spălat că habar n-am cum să apăs pe acele butoane. Şi la telefon n-o să mă înţeleg cu mama, pentru că semnalul în acea zonă e destul de prost.
         După aceste trei zile am început să o respect mai mult pe mama pentru tot ce face.Şi după ce o să se întoarcă poate că o s-o mai ajut din când în când la câte ceva. Pentru că face foarte multe, dar toate acele lucruri par un nimic când doar priveşti. Ştiu sigur că nu o să mai cer în mod autoritar de mâncare, după ce toată ziua n-am făcut nimic.
         Mă gândeam la o prietenă a cărei mamă e plecată în Austria la muncă; pleacă vreo lună, două, se întoarce. Iar tatăl ei a murit. Acasă sunt doar ea şi sora ei mai mică, care nu face nimic. Mi se părea incredibil tot ce făcea când mai mergeam pe la ea, dar acum când sunt şi eu în aceeaşi postură respectul meu pentru ea a crescut enorm. Şi văzând-o pe ea cum face atâtea mi-a dat un oarece impuls să mai pun şi eu osul la treabă şi să nu mai fiu aşa o leneşă. Aseară i-a trimis frate-miu o poză cu mine, gătind. A zis că se mărită cu mine. :))) Chiar nu mă aşteptam la asta.
........................
         Mama plânge şi nu mănâncă. Nu se gândeşte deloc la ea, sau la noi dacă i s-ar întâmpla ceva. Pentru tătaia simt puţină empatie. Aşa cum simţi pentru cineva îndepărtat pe care l-ai văzut doar de vreo 5 ori. Sper să se facă bine, pentru mama ca să nu mai sufere atât.

2 comentarii

Write comentarii
Pufuleț
AUTHOR
11 septembrie 2015, 20:37 delete

Imi pare rau ca s-a intamplat asa ceva, toate cele bune din partea mea.
Ai dreptate e greu sa fii mama si sa faci toate treburile, cred ca articolul tau m-a convins sa o mai ajut si eu pe mama.
Te tuc!

Reply
avatar
Nicoleta Vlad
AUTHOR
12 septembrie 2015, 09:47 delete

mulțumesc, Pufuleț. acum e mai bine.
chiar nu mă aşteptam la o astfel de reacție; nu am scris articolul ca să conving pe cineva, poate doar pe mine. :))

Reply
avatar