Despre fructele de cactus

luni, septembrie 28, 2015 0 Comments A+ a-

         Până săptămâna trecută, joi, nu ştiam nimic despre fructele de cactus, sau despre cactuşi că ar avea fructe. Am văzut în revista de la Lidl, iar descrierea suna interesant. Azi s-a întâmplat să fie nevoie să merg să iau ceva, şi am văzut fructele de cactus. Îmi place să încerc lucruri noi, iar nişte fructe exotice care arată dubios şi de a căror existenţă nu ştiam, cu siguranţă se află pe listă.
         Mama avea mulţi cactuşi, dar i-a trecut pasiunea pentru ei, iar acum încep să o am eu, după multe poze de pe net cu toţi acei cacti. Cactuşii aveau flori, dar acestea se uscau şi nici nu au avut fructe vreodată. Cum arată un astfel de cactus cu fructe:
sursă foto: www.theecologycenter.org
         Ovale şi cu o coajă cu peri fini a cărei culoare variază de la maroniu, roşu, verde până la galben, au pulpa dulce-acrişoară, cu arome de pepene şi pară. Sunt bogate în calciu, magneziu, fosfor, potasiu, fibre şi vitaminele B şi C.
încă mă mai înţeapă mâinile de la spini
Cum se consumă?
         Proaspete, tăiate în jumătate şi cu linguriţa, sau curăţate de coajă precum kiwi. Se mai pot folosi în diverse salate, dulceţuri, cocktail-uri, sau chiar fierte sau prăjite.
         Mie mi s-au părut destul de buni. Gustul e dulceag, chiar deloc dulce-acrişor. Sunt foarte zemoaşi. Pentru că sunt cactuşi, reţin apă.. Cel roşu are gustul la fel ca pepenele galben, cel galben o tentă uşoară de pepene verde, iar cel portocaliu mi s-a părut cel mai bun dintre cele trei, cu un gust între pară, nectarină, şi pepene. Pe cel verde nu l-am mâncat încă. Sunt mult mai buni după ce au stat la frigider. Singurul incovenient sunt sâmburii. Se pot şi mânca. Sunt cam de mărimea celor de struguri, doar că sunt prea tari ca să poată fi mestecaţi, şi mi s-au părut greu de înghiţit. În rest, mi-au plăcut. Dacă o să mai găsesc, cred că o să mai iau. La 5 ore de când am mâncat încă nu simt nicio reacţie adversă. Nu mă doare stomacul, nu mi-e rău; nu cred că o să mor. :)