Nebuna cu şopârla

sâmbătă, octombrie 03, 2015 2 Comments A+ a-

Evident că aia sunt eu. Cine altcineva? 

        Am fost cu o prietenă şi prietenul ei pe câmpie. Jucam pixwords, pentru că toată lumea joacă. Şi de ce să nu fim şi noi oi ai turmei numită societate?...
        Apoi, a trebuit să mergem în stație. Pe drum am văzut o şopârlă. Era pui de fapt. Era aşa mică şi drăguță. Nu ştiu însă dacă era ea sau el. Şi nu era neutru. Doar în engleză animalele sunt neutre.
         Şopârla a cam fugit, dar am reuşit să o prind în cele din urmă. Am apucat-o de coadă şi am ținut-o în pumni. Prietena asta a mea e o fricoasă. A fugit de mine la vreo 50 de metri distanţă. Şi chiar dacă şchiopăta de abia am reuşit să o ajung din urmă. I-am zis că şopârla nu-i face nimic, iar ea-mi zicea să plec de lângă ea. Până la urmă am reuşit să merg cam la doi metri de ei, şi să nu fie nevoie să ţip ca să mă audă. 
         În staţie toţi erau în jurul meu; să vadă şopârla. Unii spunea că sunt nebună. Alţii întrebau dacă nu muşcă. Unii se temeau de ea. doar o prietenă a zis că ce drăguţă îi. Şi dintre cei la care le era frică şi care spuneau cum pot să pun mâna pe ea, erau unii de la care chiar nu te aştepţi. Adică unu' de doi metri se teme de o creatură amărâtă lipsită de apărare? Serios?!
         Am cerut o cutie mai mică de la magazinul din staţie. Şi tanti de la magazin a început să zâmbească când am zis la ce îmi trebuie. Am pus şopârla în cutie. Am acoperit-o cu o foaie de caiet şi am făcut câteva găuri ca să aibă aer şi să nu moară. 
         Pe autobuz a avut vreo două încercări de evadare. Cred că nici ei nu îi place înghesuiala+mirosul de transpiraţie+şofatul prost. Căţiva mi-au spus să îi dau drumul pe autobuz. Cred că dacă făceam asta îmi anula abonamentul şi nici nu îmi mai făcea vreodată. Am avut noroc că şopârla a fost cuminte şi n-a plecat nicăieri. Asta înseamnă o viaţă #riscantă.
         Acasă frate-miu a zis că o omoară. Atât îi trebuia.. Am vrut să o ţin ca animal de companie. Dar n-am avut în ce să o pun, şi nici nu ştiam ce mănâncă. Astfel că i-am făcut câteva, mai multe, poze şi i-am dat drumul în grădină. Ca să se prăsască şopârle.

Încă nu i-am pus un nume. Puţin ajutor?


2 comentarii

Write comentarii
10 octombrie 2015, 08:42 delete

Cum sa-ti fie frica de ceva asa mic si dragut ? :))) Eu am avut doua cand eram mica si dupa obsesia cu ele mi-a trecut prin cap sa-mi iau un gecko leopard dar mi-a trecut destul de repede cand a venit vorba de hranit . :))

Reply
avatar
Nicoleta Vlad
AUTHOR
10 octombrie 2015, 18:26 delete

Asta mă întreb şi eu.. Mama a zbierat foarte tare când a văzut-o, şi mai ceva când am pus mâna pe ea. Cât de tare. ^.^ Şi eu mi-am dorit şopârle, plus alte animale (cum ar fi tarantulele), dar nu prea am cum.

Reply
avatar