"Cei dispăruți" de Kim Echlin | recenzie

sâmbătă, aprilie 30, 2016 0 Comments A+ a-

Editura: Trei
Colecția: Fiction Connection
An apariție: 2009
Traducător: Gabriella Eftimie
Tip copertă: Broșată
Nr. pagini: 272
ISBN: 978-973-707-296-2

Despre autoare


Kim Echlin s-a născut în anul 1955, în Canada. A fost realizator de documentare, editor, translator şi profesor. Lucrează şi călătoreşte în Europa, China, Insulele Marshall, Zimbabwe şi Cambodgia. În prezent scrie şi predă în Toronto, unde locuiește alături de soțul și copiii săi.

Printre cărţile sale se numără Elephant Winter, Dagmar’s Daughter şi Inanna. Cel mai recent roman, Cei dispăruţi, a fost nominalizat în 2009 la Scotiabank Giller Prize, fiind tradusă în peste 19 limbi.

Descriere

Romanul lui Kim Echlin relatează povestea lui Anne Graves, o fată de 16 ani din Montreal, care-l întâlneşte pe Serey, tânăr cambodgian forţat să emigreze, asistent la universitate şi solist într-o formaţie. Anne şi-a pierdut mama la vârsta de doi ani, ceea ce îi imprimă fetei un sens al imediatului şi o dorinţă intensă de viaţă. Cei doi se întâlnesc într-un club de jazz şi împart pasiunea pentru blues, singurătatea şi nevoia de a zâmbi. Între ei se naşte o mare iubire, în ciuda avertismentelor tatălui lui Anne, care intuieşte că, la un moment dat, Serey se va reîntoarce în ţara lui. Atunci când graniţele Cambodgiei se deschid, Serey părăseşte Canada cu dorinţa de a-şi regăsi familia. Rămasă singură şi fără nicio veste din partea iubitului ei, Anne încearcă să-şi construiască o nouă viaţă, dar nu reuşeşte să-l uite pe Serey. Învaţă limba khmeră şi, după unsprezece ani, se hotărăşte să plece în căutarea lui, într-o ţară pustiită de război. 

Cei dispăruţi este istoria acestei iubiri proiectată pe fundalul regimului lui Pol Pot – supranumit «criminalul secolului» – liderul khmer care a preluat cu fanatism modelul chinez al lui Mao Zedong şi a instaurat dictatura. De la prima pagină, romanul ne poartă în lumea fascinantă a templelor, în miezul devastator al războiului şi în realitatea unei pasiuni pe care nu o poate stinge uitarea. 

«Kim Echlin redă literar o realitate ce sfidează imaginaţia.» Literary Review of Canada 

«Echlin are o voce literară fluentă şi senzuală, îmbinând imaginile cu măiestria cu care un muzician îşi construieşte armonia.» National Post 

Părerea mea

Am primit această carte cadou de la libris, după ce am cumpărat o carte de la editura Trei. Până atunci nu am mai auzit nimic de ea, și citind descrierea mi-am dat seama că e o carte pe care trebuie neapărat să o citesc. Acum ceva timp am citit o povestire fantasy cu acțiunea plasată în capitala Cambodgiei, Phnom Penh, în care fiica lui Pol Pot avea o imprimantă magică, care mergea singură. În fiecare seară se imprimau chipurile tuturor celor care au fost uciși. O bântuiau și îi cereau să îi înmormânteze conform tradiției. Din acel moment sunt tot mai interesată de Cambodgia, de Pol Pot și de tot ce a însemnat acest regim comunist. 

O să încep cu detalii despre acea perioadă, și abia apoi o să scriu câteva lucruri și despre carte. Ca surse de informare, am luat informații din carte, de pe wikipedia, și de pe descoperă.ro
În Cambodgia anilor 1975-1979, au fost executați aproximativ 1,7 milioane de oameni (în jur de 25% din populația țării), însă numărul celor care au murit în acea perioadă este unul mult mai mare.

Comunismul cambodgian, este realizat după modelul agricol al Chinei Comuniste, respectiv al lui Mao Zedong. Regimul khmerilor roșii încerca să naționalize și centralizeze societatea cambodgiană, care era formată preponderent din țărani care se ocupau cu cultivarea pământului. Se închid școli, spitale, fabrici, magazine, și se desființează tot ce înseamnă proprietate privată. Oamenii nu mai aveau nici un drept. Singurul lor scop era acela de a lucra în fermele colective. Cei bătrâni, bolnavi, inapți de muncă erau uciși, precum și intelectualii, credincioșii, cei care cunoșteau o limbă străină și cei care nu erau 100% cambodgieni. Astfel, se închid granițele.
"Nimeni nu intră, nimeni nu iese."
"Cei care se întorc primii vor dormi în colibe.
Cei care se întorc după ei vor dormi pe saltele.
Cei care se întorc după ei vor dormi în noroi.
Și cei care se întorc ultimii vor dormi sub pământ."

(citate din carte, citate de altundeva) Despre cei care încercau să fugă, să emigreze, dar nu reușeau și erau prinși. Cât și despre cei care erau împotrivă.

Familiile nu mai aveau voie să îți crească copii, fiind luați de khmerii roșii și crescuți în numele revoluției.
"Noi, copiii, îl iubim pe Angka înainte de toate,
Flacăra revoluției, a egalității și a libertății strălucește glorios.
Ah, Angka, te iubim din inimă.
Calea roșie am decis să ți-o urmăm."
sursă foto: www.pathismygoal.com

În "Cei dispăruți"


O ficțiune despre o poveste de dragoste într-o perioadă cât se poate de reală și odioasă. După cum și autoarea spune în postfață:
"Am împletit în această poveste tot ce am citit despre genocidul din Cambodgia și din alte țări, despre comisii ale adevărului și reflecții ale supraviețuitorilor și făptașilor. Îmi asum însă răspunderea pentru această poveste, aluziile la reflecțiile altor scriitori, mărturiile relatate fiind transplantate aici sub forma unui adevăr pe care ni-l transmite tocmai ficțiunea."
Povestea este relatată din perspectiva lui Anne, care ajunsă la bătrânețe, decidă să-și pună memoriile pe hârtie, pentru ca și alții să afle ce s-a întâmplat în acea perioadă, dar și ca să îi păstreze vie amintirea lui Serey. Textul este relatat și la persoana I, dar în anumite momente i se adresează în mod direct lui Serey. Cartea este împărțită în 78 de capitole foarte scurte, dar și în două părți: când acțiunea se petrece la Montreal, și peste 10 ani în Phnom Penh.

Cartea începe cu prezentarea lui Mau, un taximetrist din Phnom Penh, după care sare în trecut la momentul în care Anne și Serey s-au cunoscut. Într-un club de jazz, fiind o dragoste la prima vedere. Anne, o adolescentă de 16 ani, iar Serey, un imigrant, asistent la facultate și solist într-o formație. Din acel moment, cei două continuă să se vadă, și să iasă împreună. Tatăl ei, era împotriva relației lor. Nu voia ca ea să sufere, după ce el va pleca înapoi în țara sa, de îndată ce granițele se vor deschide.

Mi-a plăcut acest început, cum evoluează treptat relația dintre cei doi. Aceste prime pagini sunt umplute de romantism, și de fiorul primei iubiri, pe care Anne o simte pentru Serey. Sentimentele sale nu sunt ceva trecător, ci devin tot mai profunde pe parcursul romanului. Anne, este tot mai atrasă de cultura, muzica și limba khmeră, datorită a ceea ce simte pentru Serey.

După întoarcerea lui Serey în țara sa, Anne încearcă să-și refacă viața, dar nu reușește. Nu îl poate uita pe Serey. Aceasta nu primește nici o veste de la el, și crezând că l-a văzut la televizor, se hotărăște să plece în Cambodgia în căutarea sa. Până la urmă îl găsește, iar relația dintre ei se reface, ca și cum nu ar fi trecut 10 ani de când nu s-au mai văzut.
"Corpul nu uită nimic. (...) Am primit atingerea ta, mi-ai primit descătuşarea de parcă ne-am fi dat naştere unul altuia, agonizând. Dar nu suportam să-mi fie ruşine, te doream, te dorisem de unsprezece ani, iar acum eram nişte canibali care-şi înghiţeau carnea şi-şi şopteau rugăciuni. Nu-mi era ruşine, şi nu mi-ar fi păsat nici dac-aş fi ştiut că te pot avea doar pentru o noapte."
Dar lucrurile nu rămân așa. Serey este de partea celor ce duc o luptă împotriva regimului, iar pentru acest lucru trebuie să plătească și un preț. Un sfârșit tragic și trist, dar atât de real, și cum nu se putea mai bun, pentru acea perioadă.

Mi-a plăcut mult cartea. O carte frumos scrisă, bine documentată, cu o poveste simplă, dar complexă. O recomand celor ce adoră poveștile de dragoste, celor ce vor să știe mai multe despre cum a fost acea perioadă, dar și oricui vrea să citească o carte faină. Nu o recomand celor mai sensibili, care, pentru ei, poate, e prea multă moarte, mizerie, lucruri urâte.

Citate

  • Matematica și muzica rock erau educația ta. (noul meu citat preferat ☺)
  • Și mai era acea senzație animalică, mirosul gecii tale, tremurul din stomacul meu, vocea lui Buddy Guy și respirația ta caldă pe urechea mea.
  • Există lucruri pe care nu le putem schimba. Învățăm asta: că trebuie să ne trezim în fiecare zi, că nu trebuie să ne dăm niciodată bătuți și că, până la urmă, ne vom găsi calea.
  • Am învățat că persoanele iubite pot să dispară brusc, fără nicio explicație. Și că-n urma lor nu mai râmâne nimic.
  • Fetele se îmbracă în hainele iubitului fiindcă le place mirosul acestuia și fiindcă încearcă să-și dea seama de ce se simt eliberate și distruse în același timp. De ce se simt în continuare complete dacă și-au dăruit trupul, mintea și inima altcuiva? De ce nu vor să evadeze? Vor să simtă mirosul iubitului pe pielea lor și nu înțeleg sentimentul acesta care le ține captive, eliberându-le în același timp. Nu-și dau seama că, atunci când o să îmbătrânească, își vor aminti c-au purtat hainele iubitului lor. Sunt convinse că ceea ce simt în clipa aceea va dura o eternitate. Cu toate că în lume asta nu durează, iar ele au observat asta deja.
  • În aprilie mi-ai spus: N-aș putea să mă despart niciodată de tine.
    Atunci mi-am dat seama că vrei să pleci.
  • Uneori, lucrurile care-i apropie pe oameni ajung să fie și cele care-i și îndepărtează.
  • Lucrurile nu ni se întâmplă dintr-odată. Lucrurile se întâmplă treptat.
  • Trei lucruri nu pot fi ascunse: soarele, luna și adevărul.