Când vrei să scrii ceva, dar ajungi să scrii altceva

marți, mai 03, 2016 3 Comments A+ a-

Scriu pe telefon în timp ce mâinile imi tremură din cauza frigului. Stau în pat, sub plapumă, și îngheț. E mult prea frig pentru această perioadă și numai oamenii sunt de vină pentru asta. Dar nu despre cum oamenii au distrus natura vreau să scriu, și nici despre degetele mele reci și tremurânde. Ci despre oameni și cum nu înțeleg că totul are o limită și că ce e prea mult strică.

Era alaltăieri. Eu și niște prieteni, ne plimbam. [era și o persoană pe care nu o pot numi prietenă, dar fie] Și glumeam și râdeam, povesteam, chestii de-astea ce fac oamenii când se plimbă. Totul era distractiv și toți ne simțeam bine, până la un punct. Când lucrurile nu au mai fost la fel de amuzante. Pentru mine, cel puțin. Iar ei radeau în continuare. Eu și o prietenă nu râdeam. Ei restul, da. Și nu înțelegeau de ce eram supărată și nervoasă. Dar nu se opreau. La început a fost oke', ne simțeam bine cu toții. Dar ei tot continuau, și gluma nu mai era deloc amuzantă. Am plecat de lângă ei. Am mers înainte, lăsându-i în spate.

Și mergeam. Am pornit muzica (ceva de la Muse) și i-am ignorat, chiar dacă erau la vreo 10 metri de mine. După ceva timp aud că mă strigă prietena, care era și ea deranjată de ei, să o aștept. Zis și făcut. Am întrebat-o de ce a rămas și nu a venit cu mine. N-am primit un răspuns prea convingător, deci a zis că nu știe.

Eu am plecat pentru ca mă deranjau. Nu înțelegeau ca nu mă distrez și că doar ei o fac. Și nu înțelegeau nici că trebuiau să se fi oprit la un moment dat. Dar nu. Le plăcea să mă vadă pe mine nervoasă.
Și am observat asta de prea multe ori cu prea multe persoane. Care nu înțeleg deloc că ce îi distrează pe ei, altora nu le face deloc plăcere. De la glume foarte proaste la tot felul de alte lucruri.

Și ce e de făcut? Ignoratul merge, dar doar pentru moment. Sau ar merge și pe termen lung, nu știu.
Dar ce faci când tocmai cea mai bună prietenă face chestii de-astea? N-am vorbit cu ea de atunci, dar urmează mâine. Și m-a enervat faptul că până când nu m-a văzut supărată n-a făcut nimic, dar după li s-a alăturat celorlalți. "Da', zo, ce ai?", zise. Nimic, absolut nimic. Și am plecat.

3 comentarii

Write comentarii
Shy
AUTHOR
5 mai 2016, 17:13 delete

Hei, de cand asteptam sa mai scrii ceva^^.
mi se pare normal cum ai procedat, nu inteleg oamenii de genul.(eu probabil nu as fi avut curaj sa plec)

Reply
avatar
Nicoleta Vlad
AUTHOR
6 mai 2016, 19:24 delete

n-a fost vorba de curaj, ci mai degrabă lașitate. am plecat că nu am avut curajul să-i confrunt, așa că am preferat să fug.

o să scriu mai des, promit. :)
tu tot îți schimbi link-ul blogului, că de-abia te mai găsesc. :))

Reply
avatar
Shy
AUTHOR
6 mai 2016, 23:04 delete

L-am pastrat si pe cel vechi.In ultimul timp nu stiu de ce am chef sa ma citeasca si cunoscutii asa ca am mai facut unul aproximativ identic.

Reply
avatar