Secunda de la miezul nopții

duminică, ianuarie 01, 2017 2 Comments A+ a-

O secundă în plus anul ăsta. Așa spun ceasurile. Un an și o secundă. Apoi un alt an. Un alt început. O altă carte cu file goale ce așteaptă să fie umplute, ce clișeu. un an nou — un alt eu. Doar că lucrurile nu prea funcționează așa. Nu e atât de ușor. Durează. Să te schimbi. Sau să duci ceva ce ți-ai propus la bun sfârșit. Ce păcat că dorințele nu se îndeplinesc în momentul când ți le pui. Dar există speranță. Și poate despre asta e, de fapt, toată această chestie cu noul an.

Acum câteva secunde am ieșit afară să văd artificiile. Lumină și culoare pe cerul întunecat. Erau strălucitoare, dar încă mă mai tem de ele, puțin. Sunetul pe care îl produc, când explodează, mă sperie. Lumina lor, nu. Dacă am fi precum artificiile? Să ne distrugem pentru o secundă ca să creăm ceva frumos pentru un moment. Să fim lumină în întunericul din viețile altora, în timp ce își doresc schimbare, dar nu reușesc. Cum ar fi asta?

Mi-era dor să scriu. N-am mai scris de multă vreme. Mi-a lipsit, dar totuși nu am făcut-o. Au trecut câteva luni, aș zice un an, dar e cam expirată gluma. Ce-am făcut eu în tot acest timp? Primul răspuns pe care l-aș zice ar fi nimic, și ar fi cea mai mare minciună. Dar m-ar scăpa de răspunsul mult mai complex pe care de obicei nu îl dau la astfel de întrebări. De ce nu, nici eu nu știu. Pentru că mă ascund, sau de teamă de ce ar putea afla cineva și astfel să-mi distrugă lumea? Posibil.

2016. Scris cu roz. Nu pentru că a fost roz, ci pentru că așa l-am văzut sau așa vreau să îl privesc acum, uitându-mă retrospectiv printre amintiri. Am învățat ceva în tot acest timp? Multe. Chiar foarte multe. Am cunoscut oameni noi? Mulți. Oameni faini, majoritatea. Experiențe noi? Destule. Am trăit momente de neuitat? Cu siguranță.
Anul precedent, pe scurt. A fost fain. Chiar foarte aș zice, dar nu vreau să exagerez. Au fost și momente când am plâns sau am vrut să mor. Am trecut peste. Mi-am dat seama că uneori e în regulă să plângi. Și asta nu mă face mai puțin puternică decât consider că sunt.
Am făcut multe greșeli anul ăsta. Ca să am de unde învăța și să nu le mai repet pe viitor, nu de alta.
Tot ce-am făcut anul ăsta, ce-am văzut, pe unde-am fost, pe cine-am întâlnit — m-au schimbat cumva. Aș vrea să cred că în bine. Nu zic că sunt mai fericită acum. Fericirea e relativă, în orice caz. Dar acum zâmbesc mai mult, și ăsta nu e neapărat un lucru rău.

2017. L-aș scrie transparent, dar nu s-ar mai vedea. Nu știu ce urmează, n-am nicio idee, doar speranță. Privesc destul de încrezătoare spre viitor, dar mă și tem. Mi-e necunoscut. Total necunoscut. Ce mă așteaptă, rămâne de văzut. 'Om trăi și-om vedea, cum se zice.
is this me, or I'm just dreaming?

2 comentarii

Write comentarii
Shy
AUTHOR
1 ianuarie 2017, 14:26 delete

Bine ai revenit pe blog!^^
Chiar ma intrebam pe unde ai disparut.

Reply
avatar
Nicoleta Vlad
AUTHOR
1 ianuarie 2017, 17:58 delete

Bine te-am regăsit!! ^_^
Am avut multe alte tentative, dar nu am reușit să scriu. Mai bine mai târziu decât niciodată, nu? :)

Reply
avatar